În epoca victoriană, treaba femeii era să strălucească, să poarte rochii de câteva kilograme şi să-şi crească odraslele

Cu cât era talia mai îngustă, cu atât doamnele din anii 1850 erau mai apreciate – cu toate că, pentru a purta celebrele corsete, femeile aveau de îndurat chinuri inimaginabile. Nu degeaba aveau, în poşetă, pe lângă oglinda şi sticluţa cu parfum – şi un flacon de săruri: nu ştiau niciodată când le apucă leşinul!

Expoziţia „ROCHIA DE BAL. Jurnal de modă veche” a fost inaugurată astă seară la Muzeul Judeţean, spre deliciul cavalerilor şi domniţelor care s-au uitat cu jind (din diferite motive) la cele patru rochii de colecţie lansate cu acest prilej.

Rochiile au fost create chiar de Elena Pleniceanu, muzeograf în cadrul Complexului Muzeal care a mărturisit pentru Bistriţeanul.ro că nu a urmat o şcoală de specialitate în croitorie, ci a făcut totul din pasiune şi admiraţie pentru acele vremuri.

Rochiile au fost purtate de cele mai frumoase angajate ale muzeului sau fiicele lor, una dintre cele mai apreciate şi senzaţionale ţinute fiind chiar a Ancăi Maxin, pe care, în mod obişnuit, o întâlnim la Secretariatul muzeului. Loredana Halo, în vârstă de 23 de ani, a cărei mamă lucrează la Muzeul Judeţean – a fost o altă domnişoară care a acceptat să poarte rochia cu crinolină şi a recunoscut că a fost nevoie de ajutor pentru a îmbrăca o asemenea ţinută şi că se deplasează foarte greu în ea.

Alexandru Gavrilaş, managerul Muzeului Judeţean a admis pentru Bistriţeanul.ro că minunatele rochii de epocă vor putea fi admirate de mâine în cadrul expoziţiei. Probabil nu la fel de strălucitoare ca astăzi, pe umerii unor domnişoare frumoase.

Rochiile nu vor putea fi închiriate, ci vor participa la alte expoziţii de profil organizate de muzeele din ţară partenere – a mai precizat Alexandru Gavrilaş.

Ionela Mircea, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, partenerul acestui proiect alături de alte instituţii, a prezentat la inaugurarea expoziţiei, un foarte amănunţit stil de viaţă al femeii din epoca victoriană.

Corsetul a rămas piesa de rezistenţă până târziu, în 1914, chiar dacă la crinolină s-a renunţat, fiind înlocuită de turnură, prin 1980 - 1890 iar doamnele şi domnişoarele celor vremuri purtau în poşetuţă obligatoriu un flacon de parfum, o oglindă, un carnet de bal (probabil agenda de astăzi:) în care erau notate numele tuturor posibililor pretendenţi sau parteneri şi - obligatoriu - un flacon de săruri foarte utile în cazul în care domnişoarele cedau nervos şi leşinau din cauza strânsorii corsetului.