Sub titulatura de Muzeul Regional din Bistriţa lua fiinţă, la 1 octombrie 1950, o instituţie muzeală de stat. Fără sediu, fără patrimoniu şi fără personal calificat această instituţie a crescut treptat prin entuziasmul şi pasiunea primului său conducător, învăţătorul Ştefan Dănilă.

În anul 1925 a fost acordat un teren în strada Zimbrului pentru construirea unui muzeu care urma să cuprindă colecția de antichități, inscripții, aspecte din viața urbană, colecția de ilustrate cu tipuri de case și monumente din oraș și din comunele ținutului, un interior țărănesc și articole de port săsești, din zonă. Construcția a cărei piatră de temelie a fost pusă în anul 1926 va fi terminată abia în anul 1942.

După mijlocul secolului XIX în cadrul Gimnaziului evanghelic se constitue cabinete de numismatică și antichități, precum și un cabinet de științe naturale prin care se cultivă în rândul elevilor, profesorilor și cetățenilor interesul pentru colectarea și donarea de obiecte.

Cele dintâi colecții cuprindeau curiozități și piese „exotice”. La 1768 în casa din Bistrița a contelui d΄Ybara se aflau piese africane, fosile, minerale și alte antichități. În aceeași epocă preotul Martin Textoris recupera o serie de obiecte romane de la Orheiul Bistriței.

Preocupări pentru adunarea de antichităţi sau curiozităţi naturale se cunosc şi la Bistriţa încă din perioada Renașterii. Dacă Cristian Pomarius punea ordine în arhivele oraşului şi întocmea prima hartă a ţinutului, alţii aveau interes pentru adunarea de obiecte pe care le păstrau în reşedinţele proprii şi se constituiau biblioteci publice.