La Tène

Epoca se caracterizează prin intensificarea utilizării uneltelor de fier, apariţia şi răspândirea olăriei lucrate la roată, apariţia primelor emisiuni monetare locale, formarea unor uniuni tribale care premerg constituirea statului dac.

Într-o primă etapă, între 350 şi 150 a. Chr., în spaţiul intracarpatic au pătruns celţii, care au exercitat o dominaţie politico-militară de durată documentată arheologic prin numeroase descoperiri funerare. În nordul Transilvaniei necropolele celtice ilustrate şi în expoziţie au fost identificate la Archiud, Dipşa, Fântânele, Galaţii Bistriţei, Herina, Orosfaia, Şopteriu, Urmeniş, Zoreni. Caracteristice mediului celtic sunt ceramica cenuşie lucrată la roată, armele (sabia, lancea, cuţitul de luptă, scutul) sau piesele de podoabă (fibule, brăţări, mărgele).

Cea de-a doua perioadă este cea a consolidării şi înfloririi civilizaţiei geto-dacice care perpetuează în cultura materială forme ceramice ale primei epoci a fierului. Are loc o uniformizare a civilizaţiei dacice pe întreg teritoriul locuit de către această populaţie care în bazinul Someşului Mare se sprijină pe o salbă de fortificaţii de pămant: Ardan, Arcalia, Beclean, Dumitriţa, Sărăţel, Viile Tecii, întinse şi prospere aşezări precum cele de la Ciceu-Corabia, Galaţii Bistriţei, Ilişua. Ilustrative pentru intensa viaţă economică şi comercială desfăşurată de către dacii din regiune sunt emisiunile monetare de tip Tonciu sau Prundu Bîrgăului ori tezaurele monetare formate din tetradrahme thassiene şi romane republicane de la Şieu Odorhei, Sângeorzu Nou, Stupini.