Epoca migrațiilor și medievală timpurie

După retragerea administrației romane din Dacia în timpul împăratului Aurelian majoritatea așezărilor rurale din regiune și-au continuat existența în forme aproximativ identice celor din vremea provinciei. În toate așezările cercetate Archiud, Bistrița, Stupini, Vermeș, dar și în altele doar semnalate, materiale și forme ceramice de factură romană se perpetuează odată cu producătorii și utilizatorii lor, populația daco-romană.

Alături de aceasta, în etape succesive, apar grupuri de populații din afara fostei provincii. La Șopteriu a fost identificată o comunitate de carpi, veniți la sfârșitul secolului III p. Chr. cu ritualurile și materialele specifice acestei populații care își incinera morții, resturile funerare fiind depuse în gropi sau urne. După mijlocul secolului IV și-au făcut apariția în regiune goții, identificați prin grupurile de morminte de înhumație de la Ocnița, Fântânele, Archiud, cu ritualuri funerare și piese de port caracteristice (fibule cu picior întors pe dedesupt sau cele cu semidisc, piepteni de os, catarame, șiraguri de mărgele).

Prezența armelor, toporul de fier de la Fântânele sau umbo de scut de la Budești și Archiud, piese rare în depunerile funerare din epocă, atestă infiltrarea unui grup dinspre nord-vest în jurul anului 400 p. Chr.

Din a doua jumătate a secolului al V-lea regiunea a intrat sub dominația neamului germanic al gepizilor, ilustrată prin necropole ordonate în șiruri care au ca inventar arme, piese de port și de harnașament: Galații Bistriței, Archiud, Șintereag, Fântânele, Bistrița. Contemporane acestora sunt așezările de la Stupini, Dipșa, Ocnița, Șieu Odorhei, Lechința, etc. , în care tehnologia și formele ceramice perpetuează în mare măsură tradiția romană.

După 620 – 630 gepizii au fost dispersați, în bazinul Someșului se așează grupuri de slavi cu o cultură materială distinctă, reprezentată de ceramica lucrată cu mâna și la roata înceată, decorată cu benzi de linii drepte și în val, generalizată treptat pe un areal întins din Europa estică și centrală. Acestui orizont îi aparțin seria de locuințe cu vetre-pietrar sau cuptoare de piatră de la Fântânele, Archiud, Dipșa, Șieu Odorhei, Șirioara, Stupini.

La cumpăna mileniilor I și II era ridicată pe o terasă a Șieului, la Șirioara, o fortificație cu palisadă, pusă în legătură cu lupta din anul 1068 dintre unguri și cumani, de la Chiraleș. Din cimitirul dezvelit în vecinătatea cetății sunt expuse o serie de piese de podoabă, cercei de tâmplă și mărgele, specifice orizontului secolelor XI – XII.