Muzeul Grăniceresc Năsăudean

Preocupări în vederea organizării unui muzeu în oraşul Năsăud au existat încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Astfel, la data de 24 decembrie 1873, vicecăpitanul districtului Florian Porcius trimite o adresă direcţiunii Gimnaziului superior greco-catolic din Năsăud prin care anunţă hotărârea Comitetului reprezentativ districtual de a înfiinţa în Districtul Năsăudului o „Reuniune de Ştiinţă şi Muzeu”.

Prin această adresă el face un apel la intelectualitatea din localitate să se înscrie ca membri ai respectivei reuniuni. Deoarece ideea de a înfiinţa o instituţie culturală românească nu se potrivea cu atitudinea de deznaţionalizare promovată de autorităţile Imperiului Austro-Ungar, muzeul rămâne la acea vreme doar în stadiul de proiect. Cu toate acestea, apelul făcut de Florian Porcius n-a rămas fără rezultat.

Astfel, până la sfârşitul anului şcolar 1873-1874, biblioteca gimnaziului a primit prin donaţie numeroase cărţi. Cabinetului de ştiinţe naturale îi este donată colecţia de minerale în 1060 de exemplare a cavalerului De Manz; de asemenea, se îmbogăţeşte cu importantul ierbar al lui Florian Porcius.

Apoi, unii profesori ai gimnaziului decid constituirea, în cadrul acestei şcoli, a unor expoziţii ce conţin obiecte găsite de profesori şi elevi în săpături arheologice sau care au fost descoperite ocazional de diverse persoane particulare şi oferite apoi şcolii.

Aşadar, avem de-a face cu primele încercări de a cuprinde într-o expoziţie documentară valori ale culturii năsăudene. După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 s-a reluat problema înfiinţării Muzeului Năsăudean.

În 1923, din iniţiativa unui grup de cărturari năsăudeni ce-l au în frunte pe Iulian Marţian, se hotărăşte organizarea unui muzeu. În acest scop se publică un aviz prin care se preciza că Ministerul Artelor îşi dă acordul privind înfiinţarea unui muzeu regional în Năsăud, muzeu ce urma să fie găzduit provizoriu într-una din sălile Liceului Grăniceresc „George Coşbuc” din localitate. Se face apel pentru persoanele ce au în posesie cărţi, manuscrise, desene, picturi, monede, vase de lut, ţesături vechi populare, instrumente, obiecte de tehnică populară sau orice alt fel de obiecte să le doneze sau să le vândă acestei instituţii.

Dar, pe parcurs, entuziasmul s-a stins, iar începând cu anul 1926 încetează acţiunea de strângere a materialelor necesare amenajării muzeului. Pe de altă parte, trebuie amintită şi înfiinţarea, în 1924, din iniţiativa intelectualilor năsăudeni Iuliu Moisil, Virgil Şotropa şi Iulian Marţian, a revistei de orientare istorică şi culturală Arhiva Someşană. Din ea se desprindea clar necesitatea extinderii activităţii de cercetare a ţinutului grăniceresc şi, de asemenea, necesitatea expunerii şi valorificării vestigiilor trecutului într-o instituţie specializată în acest scop.

Treburile încep să evolueze din nou favorabil după ce are loc alegerea lui Iuliu Moisil în funcţia de preşedinte al Despărţământului Năsăud al „Astrei”. Acesta împreună cu Virgil Şotropa, Iulian Marţian, dr. Alexa David şi dr. Artene Mureşan au luat decizia de a înfiinţa neîntârziat muzeul.

În după-masa zilei de 2 august 1931, cei cinci pomeniţi anterior, adunaţi în casa maiorului Iulian Marţian, au decis înfiinţarea Muzeului Năsăudean. În acest scop, ei au donat recent-înfiinţatei instituţii colecţii de documente, de manuscrise, publicaţii, diplome, cărţi şi alte piese de muzeu, obiecte adunate cu trudă în timpul vieţii şi care se aflau în proprietatea lor personală.

Iuliu Moisil arată şi care este scopul muzeului: „Scopul acestui muzeu este de a forma un centru în jurul căruia să se grupeze toţi cei ce doresc să contribuie la studiul, explorarea ţinutului nostru din diferite puncte de vedere: preistoric, istoric, turistic, al ştiinţelor naturale, igienic, şcolar, agricol, industrial, patriotic – a-i dezvolta, în general, populaţiei acestui ţinut gustul pentru istorie, literatură, artă şi ştiinţă, a crea şi organiza forţele necesare pentru ridicarea culturală, economică, a ţinutului”.

În urma cererii fondatorilor, Comisia Administrativă a Administraţiei Fondurilor Grănicereşti Năsăudene aprobă în acelaşi an 1931 punerea la dispoziţia acestora a două săli mari în incinta imobilului fostului internat al Liceului „George Coşbuc” din Năsăud, pentru a se înfiinţa un muzeu şi o bibliotecă.

În continuare s-a purces la acţiunea de executare a mobilierului necesar, precum şi la aranjarea primelor colecţii obţinute din donaţii. În această clădire Muzeul Năsăudean va fiinţa până la data de 1 octombrie 1948.

Datorită donaţiilor făcute de diferite persoane iubitoare de cultură, are loc treptat mărirea fondului documentar, aşa încât în anul 1937 revista Arhiva Someşană precizează că Muzeul Năsăudean dispune de patru secţii, după cum urmează:

I. Biblioteca, ce dispune de un număr mai mare de cărţi, cele mai multe dintre ele fiind vechi, câştigate din colecţiile a diferite persoane, îndeosebi profesori.

II. O arhivă bogată în acte, manuscrise, documente, corespondenţe care se referă la istoria şi oamenii marcanţi din ţinutul Năsăudului.

III. Colecţii de diferite obiecte de muzeu.

IV. Portrete de fruntaşi ai grănicerilor şi fotografii. La data de 6 februarie 1932 se pun bazele instituţiei culturale Muzeul Năsăudean, cu acest prilej redactându-se şi statutele acestei instituţii.

Pentru sporirea autorităţii muzeului şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de funcţionare, fondatorii insistă pentru transformarea muzeului în instituţie de stat. Astfel, datorită demersurilor făcute de Iuliu Moisil, Direcţia Generală a Arhivelor Statului, prin Decizia nr. 191198/1937, publicată în Monitorul Oficial nr. 269, înfiinţează, în noiembrie 1937, o Subdirecţie a Arhivelor Statului în oraşul Năsăud.

Această instituţie nouă cuprindea:

a) toate arhivele vechi ale autorităţilor civile, bisericeşti şi militare ale statului, judeţului şi comunelor din actualul judeţ al Năsăudului;

b) arhiva, biblioteca şi obiectele de muzeu ale societăţii Muzeul Năsăudean, din momentul în care vor fi dăruite statului;

c) arhivele şi bibliotecile instituţiilor grănicereşti şi ale persoanelor particulare din acest judeţ, care vor fi depuse la această subdirecţie.

În actul de donaţie făcut de fondatorii muzeului, se specifica faptul că atât arhiva, cât şi muzeul şi biblioteca ce vor fi dăruite să nu se înstrăineze niciodată, să nu fie duse în altă localitate, ci să rămână pentru totdeauna în oraşul Năsăud. Principalul organ de publicitate al muzeului era revista Arhiva Someşană, ce apărea la Năsăud sub conducerea lui Virgil Şotropa. Profesorul pensionar Iului Moisil a îndeplinit, fără retribuţie, funcţia de director al muzeului.

În perioada ocupaţiei horthyste a Ardealului (1940-1944), şi apoi în timpul retragerii trupelor horthyste (în toamna anului 1944), colecţiile muzeului au fost devastate, distruse şi chiar înstrăinate de către cotropitorii străini.

La data de 1 octombrie 1948, Administraţia Fondurilor Grănicereşti, aflată în lichidare, cedează Arhivelor Statului din oraşul Năsăud pentru obiectele de muzeu, pentru bibliotecă şi pentru arhivă, imobilul fostului hotel „Rahova” (localul ce adăpostise odinioară Casina). Cedarea s-a făcut acordându-se dreptul de folosinţă gratuită.

La parterul acestei clădiri s-a reuşit să se organizeze, după un an, în cinci săli spaţioase, o expoziţie ce avea caracter istoric şi etnografic. Această expoziţie va constitui nucleul muzeului de mai târziu, muzeu care, ca instituţie bugetară de stat, se va deschide în anul 1950.

Toată colecţia muzeistică (care, între timp, se îmbogăţise cu diferite obiecte obţinute în urma unor donaţii particulare) se va muta în anul 1951 în vechea clădire a „Şvardei”, unde se află şi acum. Mai întâi s-a numit Muzeul Regional Cluj, apoi Muzeul Năsăudean şi actualmente Muzeul Grăniceresc Năsăudean.

În ceea ce priveşte actuala clădire ce adăposteşte muzeul, trebuie menţionat că „Şvarda” este fosta cazarmă a Regimentului II Românesc de Graniţă: o clădire masivă, puternică şi considerată monument istoric.

Ea a fost ridicată, după cum ne informează Virgil Şotropa, în anul 1770, an în care la Năsăud se clădeşte biserica romano-catolică. Iniţial „Şvarda” a avut două etaje.

În anul 1815 Consiliul aulic aprobă dărâmarea celor două etaje ale cazărmii, datorită faptului că pereţii începuseră a crăpa şi exista astfel ameninţarea prăbuşirii. Până la transformarea ei în muzeu, respectiva clădire a funcţionat şi cu rol de internat pentru elevii Şcolii Normale.

La cererea conducerii muzeului, între anii 1951-1954 şi după aceea, între anii1961-1964, s-au făcut reparaţii capitale atât în interiorul cât şi în exteriorul clădirii muzeului. Reparaţiile au continuat şi după anul 1989 însă, datorită fondurilor insuficiente de care a beneficiat, muzeul n-a putut dobândi în întregime imaginea pe care o merită.

Totuşi, trebuie amintită perioada 2001-2002, când din nou clădirea muzeului a fost supusă unor reparaţii capitale, obţinându-se un aspect satisfăcător al edificiului. Începând cu anul 2006, s-au reluat lucrările în vederea reabilitării muzeului, de data aceasta în cadrul unui proiect de mare complexitate Proiectul, care a urmărit continuarea lucrărilor de reparaţie începute în anul 2001, a vizat o serie de aspecte, iar unul dintre cele mai importante l-a constituit construirea unei clădiri noi în care se regăsesc birourile, o sală de conferinţe, o bibliotecă şi o sală ce are ca destinaţie depozitarea arhivei muzeului (documente, dosare, registre etc.).

De „Zilele Năsăudului”, în mai 2009, s-a inaugurat noua expoziţie de etnografie a muzeului, în prezenţa a numeroşi oaspeţi din Ţara Năsăudului, din judeţ şi din ţară. În anul 2010 a fost finalizată amenajarea secţiei în aer liber, cu specific etnografic, în curtea din spate a muzeului.

Secţia cuprinde o casă cu specific ţărănesc (originară din Ilva Mare), o fântână cu cumpănă, o presă masivă pentru must şi ulei, un car, o sanie, o poartă de gospodărie ţărănească şi o piatră de hotar. Inaugurarea acestei secţii în aer liber s-a făcut în data de 9 decembrie 2010, ocazie cu care a fost făcută şi sfeştania în casa ţărănească.

Tot la această dată a avut loc, la sediul instituţiei, vernisajul unei expoziţii cuprinzând fotografii obţinute în urma punerii în valoare a unor negative pe sticlă din colecţia muzeului. În prezent se află în amenajare secţia de istorie, expoziţia urmând să cuprindă obiecte de arheologie, de istorie a Regimentului II Românesc de Graniţă (1762-1851) şi de istorie a Districtului Năsăud (1861-1876), preconizându-se a fi inaugurată în cursul anului 2011.

În curtea principală a Muzeului Grăniceresc Năsăudean se găseşte amplasat bustul învăţătorului Vasile Naşcu, realizat din bronz de către sculptorul Corneliu Medrea, în anul 1967. Arhiva Someşană – anuarul Muzeului Grăniceresc Năsăudean Muzeul Grăniceresc Năsăudean în colaborare cu Facultatea de Istorie a Universiţăţii Babeş-Bolyai şi Institutul de Istorie „George Bariţ” din Cluj-Napoca editează revista de istorie şi cultură Arhiva Someşană.

Prima serie a revistei a apărut în perioada 1924-1940, când se realizează numerele 1-28. Trebuie remarcat că în perioada interbelică respectiva revistă şi-a adus o foarte importantă contribuţie la completarea şi susţinerea edificiului culturii naţionale.

Seria a doua a acestei publicaţii, cuprinzând volumele I-IV, apare în perioada regimului comunist, între anii 1972-1977. Deşi supuse cenzurii autorităţilor acelor timpuri, în cele patru volume apar o mulţime de articole valoroase, atingând diverse domenii (istorie, etnografie etc.).

Menţionăm că aceste patru volume sunt realizate de către Muzeul Năsăudean. Problema reapariţiei revistei Arhiva Someşană după Revoluţia din Decembrie 1989 a preocupat într-un înalt grad atât pe membrii colectivului muzeului, cât şi pe intelectualii din zona Năsăudului sau cu origini în această zonă. Din păcate, fondurile băneşti de care a dispus muzeul nu au fost suficiente pentru realizarea în bune condiţii a publicaţiei.

O încercare de reluare a revistei s-a făcut în anul 2001, când apare Arhiva Someşană Serie nouă, nr. 1 (29), redactată de Muzeul Grăniceresc Năsăudean şi de Cenaclul literar-ştiinţific „Plaiuri maramureşene, năsăudene şi someşene” din Cluj-Napoca.

În anul 2002 apare şi numărul 2 (30) al respectivei publicaţii. Însă adevărata revigorare a revistei Arhiva Someşană începe în toamna lui 2002, când este dat la tipar primul număr din seria a III - a (2002) a acestei publicaţii, care se lansează în Ajunul Sărbătorii Naşterii Domnului.

Ea apare ca revistă, sub egida Muzeului Grăniceresc Năsăudean şi a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. O nouă generaţie de istorici şi oameni de cultură ai ţinutului preiau sarcina iluştrilor lor înaintaşi care au înfiinţat revista.

Anuarul Arhiva Someşană doreşte păstrarea orientării primei serii din punct de vedere al conţinutului. Astfel, apar articole şi studii din domenii diferite, ca: istorie, etnografie, memorialistică etc., lucrări ce ating, sub numeroase aspecte, trecutul şi prezentul din judeţul Bistriţa-Năsăud.

Pe lângă acestea, în revistă se mai întâlnesc şi alte studii de mare interes din perimetrul transilvan.

Din punct de vedere al formei revistei, se poate afirma că ea se încadrează în exigenţele impuse de perioada actuală.

Să mai notăm că în continuare au mai apărut şi alte numere ale acestei noi serii din Arhiva Someşană, şi anume: nr. II(2003), nr. III(2004), nr. IV(2005), nr. V(2006), nr. VI (2007), nr. VII(2008) şi nr. VIII(2009).